În 2004, prin lege specială, Ion Iliescu a primit un cadou numit Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989.

Dincolo de cinismul încredințării conducerii instituției unei persoane acuzate de infracțiuni împotriva umanității, s-a discutat periodic problema utilității publice a organizației respective.

Concluzia e că Institutul a fost bun, chiar foarte bun, la două lucruri: la tocat bani publici și la lansarea în spațiul public de teorii controversate despre Revoluția din decembrie ’89. Nu e o întâmplare faptul că toate aceste versiuni ale realității au fost contestate vehement de organizații ale revoluționarilor, precum și de mărturii din Dosarul Revoluției.

Săptămâna aceasta, în Comisia juridică, am votat pentru desființarea acestui institut. Avem nevoie să se facă lumină în privința acelor evenimente, urmașii victimelor au nevoie să se facă dreptate, dar sunt convins că ne putem lipsi de contribuția plătită a domnului Iliescu în acest proces.