Despre incitarea la ură, violență sau discriminare

[17 martie 2022]

În ceea ce privește modificarea art. 369 din Codul Penal și controversele apărute în presă în ultimele zile, vreau să clarific un lucru: e ok, chiar preferabil, să critici politicienii, e perfect democratic să-i înjuri, dar, când e vorba de făcut liste negre și de instigare publica la eliminarea fizică a unor oameni cu ale căror opinii nu ești de acord, spun stop. Cuvintele nu numai că pot preceda violența, dar de multe ori o creează.

”Incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Dacă acest text de lege, indiferent de pregătirea dvs profesională, vi se pare în neregulă, aveți dreptate. Este prea general, lipsit de claritate și pe baza lui practic oricine ar putea fi acuzat de incitare la discriminare. Pentru vreun banc prost, de exemplu. Dacă vreți temei pentru incriminarea discriminarii pe baza de opinie și pentru instaurarea arbitrariului, îl găsiți în textul de mai sus.

Decizia CCR nr. 561 a zis exact asta: “în textul actual de lege nu sunt prevăzute niciun fel de criterii discriminatorii pentru existenţa infracţiunii. Prin urmare, fapta de incitare la ură sau discriminare poate avea ca temei orice criteriu care este susceptibil să genereze sentimente de ură sau dorinţa de a discrimina o categorie socială.”

Era evidentă pentru oricine în momentul depunerii amendamentului (ce adăuga criterii în conformitate cu decizia CCR) de către Ministerul Justiției necesitatea clarificării acestei norme prin introducerea de criterii (etnie, dizabilitate etc). Amendamentul, poate perfectibil la prima vedere în ceea ce privește discriminarea pe criterii politice, a adus clarificări absolut necesare referitoare la instigarea la violență. Corecturile, dacă deputații ar fi considerat că sunt necesare, se puteau face la Camera Deputaților.

Da, amendamentul a fost formulat de Ministerul Justiției și însușit, formal, de colega mea Simona Spătaru, apoi votat de cei doi membri USR din Comisia Juridică a Senatului, Simona Spătaru și subsemnatul. Da, raportul a fost votat în unanimitate de către Comisia Juridică a Senatului. Da, în favoarea raportului au votat toți senatorii USR prezenți în Plen.

În ceea ce mă privește, îmi asum și votul din comisie, și votul din plen. Libertatea de exprimare are limite stabilite și de Constituție, și de CEDO și de alte convenții internaționale și nu voi fi niciodată de acord cu incitarea la violență sau ură împotriva unei persoane inclusiv pe baza opțiunii politice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *