[3.09.2022]
Când este vorba despre semnalat ilegalități pe bani publici, există mai multe categorii de oameni care ar putea să le denunțe:
1. Cei care în demersul lor de a scoate la lumină nereguli grave își asumă cu mult curaj riscuri și uneori costuri personale uriașe, dar care nu pot accepta încălcarea legii.
2. Cei care, descurajați de ineficiență sau având deja experiențe nefericite, preferă să stea departe de tot ce înseamnă autoritate publică, dar când le ajunge cuțitul la os sunt deschiși să denunțe neregulile; însă numai după multe precauții, cu o teamă justificată de absența unor mecanisme de protecție sau proasta lor funcționare;
3. Cei care reclamă tot ce mișcă, indiferent că e ilegal sau nu, depun petiții, cereri de chemare în judecată și când pierd se victimizează. Dar ei sunt o foarte mică parte din tot ce înseamnă avertizorii de integritate.
Articolul din Legea avertizorilor care a trecut de Senat (vezi poza) este un nonsens. Un denunț anonim nu mai este anonim în momentul în care îți furnizezi datele de contact. Nici nu-i protejează pe cei responsabili, integri, curajoşi, fără de care nu am avea adevărați gardieni ai integrității, nici nu dezvoltă vreun mecanism util de filtrare a celor din a treia categorie.
Ce este necesar? Un canal securizat de comunicare, în cazul raportărilor anonime, cu o infrastructură IT care să poată permite acest schimb de informații fără să vulnerabilizeze raportorul unei ilegalități.
Forma în care legea a trecut de Senat înainte de retrimitere la reexaminare și înainte de măcelărirea ei în Camera Deputaților era categoric mai bună. Nu înțeleg de ce nu s-a revenit la ea.
Săptămâna aceasta, în Senat, am votat abținere pe acest proiect. Forma supusă la vot nu este una care să facă legea să-și atingă scopul, însă un vot împotrivă ar fi echivalat cu revenirea la forma adoptată de Camera Deputaților, unde această lege a fost efectiv măcelărită.
Parlamentul chiar trebuie să îşi exercite rolul de legiuitor responsabil, nu să ne învârtim permanent în jurul aceloraşi situații absurde şi a unor texte de lege care servesc mai degrabă interesul celor cu un potențial ridicat de încălcare a legii, decât pe al celor care o apără.