[3.08.2022]

Ca stat, înainte de a te apuca să inițiezi (sau să modifici) politici fiscale, admițând că ai avea așa ceva, trebuie stabilit un scop. Și avem aici mai multe variante.

1. Vrei responsabilizarea contribuabililor care obțin venituri netaxate și/sau netaxabile din zona gri a economiei, sau din optimizare fiscală? E simplu: arată-le pe ce se duc banii.

Când omul de rând, salariat sau antreprenor, o să știe clar pe ce se duc banii lui din impozite directe sau indirecte, taxe, contribuții și accize, altfel discuți. Nu poți cere responsabilitate de la cei care dau fără să demonstrezi responsabilitate de la cei care cheltuie.

2. Vrei mai mulți bani la buget și atât? E la fel de simplu: taxează zona neagră, nu mai lua a șaptea piele de pe cei care plătesc deja ceva. Pentru că oamenii ăștia fie nu vor, fie, în cele mai multe cazuri, nu pot.

Perceperea de contribuții la nivel de salariu minim și pentru contractele part time e un exemplu de politică fiscală proastă din toate punctele de vedere. Nu e etic și nu e echitabil să taxezi un om care câștigă 500 ca și cum ar câștiga 1500. Nu e treaba ta ca stat să presupui că el ar câștiga mai mult, e treaba ta s-o demonstrezi. Iar în ceea ce privește rezultatul politicii, aci se vede prostia: peste 100.000 de contracte part-time au fost desființate în ultima săptămână (sursa: euronews ) O grămadă de bani suplimentari la buget, nu-i așa?

Cum România nu are politici fiscale coerente, poate ar trebui să le amintim guvernanților un principiu de bază, care funcționează de când lumea: oaia se tunde, nu se jupoaie. Iar dacă vreți bani mai mulți, vedeți că avem o grămadă de lupi.