[30.11.2022]

Oamenii evită politicienii. Nu mai vor s-audă nimic de la noi. Sunt atât de dezamăgiți încât orice le-ai spune nu te aud. Și e de înțeles. Chiar e. În repetate rânduri și-au pus speranța în partide noi sau vechi. Au văzut cu ochii lor cum oamenii noi se transformă în oameni vechi imediat ce au ocupat un loc pe un scaun într-o instituție. Politicul a abandonat generații de speranță. Speranța s-a transformat în frustrare iar apoi chiar în ură.

Am ieșit în stradă să discut cu oamenii. Și nu, nu e campanie. Cea mai mare parte a lor refuză orice fel de dialog cu politicienii. Chiar și cei care se opresc (din politețe sau pentru că le e greu să spună „Nu”) iți spun cât de dezamăgiți sunt, cât de mult disprețuiesc politica și politicienii iar când încerci să le explici pentru ce ești acolo, efectiv nu te aud.

Aș vorbi și de frică: frica de politicieni. Da, mulți consideră că dacă sunt văzuți alături de politicieni vor avea probleme, în special cei care lucrează la stat, pentru că răzbunarea șefilor, alți politicieni, le poate face viața profesională un chin.

Cum aș putea găsi soluții pentru școala românească de exemplu dacă elevi, părinți, profesori, directori, inspectori refuză dialogul de frică sau de dezamăgire?

P.S: Fotografia este din campania pentru alegerile parlamentare, 2020.