Universitatea din Craiova pare c-a renunțat la autonomia universitară și a confirmat încă o dată că este de facto o anexă politică. Nici musca nu mai zboară fără voie de la partid.
Prin votul exprimat ieri, UCV rămâne o formă fără fond, o instituție care își răsplătește conducerea cu un nou mandat după cele două în care s-a-ndepărtat îngrijorător de primul eșalon de universități până la stadiul de irelevanță academică. Universități despre care până mai ieri aș fi spus că nu-și justifică existența sunt astăzi mai bine poziționate în clasamentul universităților decât Universitatea din Craiova. Cu ingineri care predau economie după cum relatează presa, cu familii mai mult sau mai puțin politice care se angajează între ele, cu preocupări mai mari în zona imobiliară decât în cea educațională, nu e de mirare că tinerii craioveni pleacă pe capete din Craiova spre alte centre universitare unde au șansa să și învețe ceva, nu doar să obțină o diplomă.
Scriu aceste rânduri cu regret, în special față de acei profesori din ce în ce mai deznădăjduiți, față de o bună parte dintre foștii mei colegi, care încă își respectă misiunea pe care și-au asumat-o, aceea de a oferi studenților educație cu adevărat superioară. Ei există și încă rezistă iar eu le port toată recunoștința. Din păcate însă, eforturile lor au ajuns să fie călcate în picioare de cei care susțin prin votul lor transformarea Universității din Craiova într-o tiparniță de diplome și nimic mai mult.
E din ce în ce mai mult vorba despre funcții, despre putere, despre avantaje financiare, despre cârdășii politice, despre un loc călduț cu titluri înalte pe ecuson, despre politica pumnului în gură si spre deloc despre a repune Craiova pe harta centrelor universitare respectabile. Iar un oraș care ratează șansa de a fi un centru universitar relevant măcar la nivel național este un oraș condamnat la subdezvoltare și captivitate față de politic.
S-au mai crezut unii faraoni pe viață și până la urmă au picat în irelevanță. Speranța moare ultima.
Sursa foto: stiricraiova.ro