Una dintre victimele exploziei de acum două zile din Craiova se află la terapie intensivă la Spitalul Județean cu arsuri pe 20% din suprafața corpului. Un astfel de caz se tratează într-un centru de mari arși iar spitalul nostru nu are așa ceva. La Craiova avem doar o unitate de arși unde pot fi tratați pacienți cu arsuri pe o suprafață mai mică de 10%. România, factual, nu are un centru ce mari arși. Pe hârtie însă, ministru Rafila, din pix, a transformat unitatea de mari arși de la spitalul Floreasca din București în centru, doar cu numele. Avem unități de mari arși în mai multe orașe din țară însă pentru astfel de cazuri ele nu oferă condiții optime pentru un tratament adecvat.
Pacienta trebuia transferată de urgență în străinătate în interval de 48-72 de ore, altfel șansele de supraviețuire ale victimei se diminuează. Sau cel puțin așa reiese din protocolul ce trebuie urmat în astfel de cazuri.
Am așteptat să văd dacă acest lucru se va întampla. Am aflat însă că unitatea de mari arși de la Floreasca a fost transformată în centru, din pix, tocmai pentru a nu mai permite transferul în străinătate sub pretextul că putem acorda tratament în România. Am mai aflat și că Ministerul Sănătății înregistrează datorii mai vechi de 1 an jumate către spitalele care au tratat pacienți români și că e din ce în ce mai greu ca astfel de transferuri să fie acceptate de spitalele din Europa.
Concluzia mea este că cinismul cu care suntem condamnați la moarte de către cei care au în fișa postului protejarea vieții a atins cote inimaginabile.