Am urmărit în ultimele zile cazul medicilor de la Spitalul Pantelimon. Acel spital e un dezastru. Nu doar o dată am auzit lucruri oribile care se petrec acolo. Adevărate drame.
Am câteva observații:
1. Demisia lui Rafila era justificată dinainte să îi explodeze în față acest caz. Rafila a dovedit că este unul dintre cei mai incompetenți miniștri pe care i-a avut România din ’90 până azi.
2. Nu pun verdicte asupra vinovăției sau nevinovăției medicilor. De asta se ocupă instanțele. Îmi pun totuși problema, pentru că toți ne-am dus cu listuța la farmacie când ne-am lovit de spitalizări, dacă medicii din spitalele românești au suficient tratament pentru pacienți sau se ivește deseori contextul propice pentru a se juca de-a Dumnezeu și de a împărți viața prioritizând pacienții după propria judecată.
3. Lucrul care mă uimește cel mai mult este faptul că amenințarea cu demisiile în bloc a venit în sprijinul unor colegi urmăriți de justiție și nu în sprijinul pacienților care n-au acces la toate cele necesare in spitalul dumnealor. Pai, stimați medici de la Spitalul Pantelimon, pacienții nu trebuie protejați? Nu pentru ei sunteți acolo? Pe când un protest spontan cu demisii în bloc împotriva risipei banului public din sănătate și împotriva corupției din spitale, sursele tuturor neajusurilor din sistem?
4. Nu-mi pot imagina mai mulți medici și asistente adunați la un loc să premediteze crime în serie. Mi-e greu să cred așa ceva. Da, există grupuri infracționale organizate în spitale. Ele ucid indirect, la grămadă (vezi cazul Hexifarma) ca urmare a actelor de corupție. Sunt șocat de gravitatea acuzațiilor.
Dincolo de circumstanțele acestui caz, aș vrea să văd o discuție referitoare la situația bolnavilor aflați în stadiu terminal și a lipsei serviciilor de paliație din spitalele românești.