Candidatul „Bravo, ostaș!” a pierdut ocazia să tacă. Pot să înțeleg de ce rămân în guvern (interese de partid, nu dă bine să declanșezi instabilitate guvernamentală în perioadă de alegeri, abandon, etc), dar nu pot să înțeleg cum și-au imaginat că dacă bat clopotele coaliției vor năvăli voturile peste ei. Uneori am senzația că PNL ține cu tot dinadinsul să vadă cât de jos pot să-și ducă propriul scor electoral.
De partea cealaltă, candidata „Pup-o, mă!” ne anunță pe facebook că vrea moțiune de cenzură și dă ultimatumuri PNL-ului s-o semneze.
Aș vrea s-o-ntreb de câte ori și-a propus USR să depună moțiune de cenzură în ultimii 3 ani? O să-i amintesc eu: o singură dată, când USR (din care și eu făceam parte la vremea respectivă și am fost parte a acestei greșeli) și-a picat propriul guvern. A făcut-o atunci fără semnături de la PNL, PSD sau UDMR. Se poate și fără ei. Sau în ultimii 3 ani n-a avut o problemă cu guvernarea PSD-PNL ci i s-a pus pata fix acum cu două luni înainte de a se instala un nou guvern legitim rezultat în urma alegerilor. Fix de asta are nevoie România, de negocieri pentru un nou guvern, de instabilitate guvernamentală în perioada alegerilor, de un guvern nou care să dispară la o lună după învestire. Dorele, fă-te că lucrezi!
Nu mă mai miră nimic. Logica n-are nimic în comun cu iresponsabilitatea și oportunismul politic al USR și nici cu amatorismul celor care fac strategia PNL. Nu s-au prins nici unii nici alții că nu așa se ajunge la o guvernare de dreapta după alegeri. În clipa de față, conform sondajelor, PNL+USR+UDMR nu fac 50%. Sigur, PNL are oricând varianta de a guverna cu PSD în continuare. Dar felul în care abordează USR această campanie îmi dovedește că n-au o problemă dacă vom fi conduși încă 4 ani de PSD-PNL. Pare că vor să rămână pe veci partid de opoziție.