Senator de Dolj
Partidul REPER
De profesie sunt inginer software, am debutat ca angajat in firme de IT din Craiova, inca din perioada studentiei, apoi m-am orientat catre antreprenoriat, intr-un mediu international, dinamic, cu multe provocari, care m-a ajutat sa acumulez o experiență considerabilă.
În paralel am fost implicat în mediul universitar craiovean, ca asistent universitar la Facultatea de Automatică, Calculatoare și Electronică din cadrul Universității din Craiova.
De-a lungul carierei mele, ca inginer software, ca antreprenor, cadru didactic universitar, voluntar, sau politician, am interacționat cu oameni de diferite culturi, diferite medii sociale, începând cu studenți și mergând până la manageri de start-up-uri sau multinaționale, am învățat să relaționez cu aceștia, să empatizez cu nevoile lor, să mă adaptez nivelului lor de pregătire și experiență și cel mai important să-i ajut să creasca punându-mi cunoștințele la dispoziția lor și construind împreună proiecte.
Dincolo de activitatea mea profesionala, am fost mereu ancorat în realitatea romaneasca si am incercat sa-mi gasesc locul potrivit pentru a pune umarul la schimbarea in bine, atat de necesara.
Mi-am gasit curajul de a candida pentru functia de senator cu convingerea ca dispun de calitatile si aptitudinile necesare: pregatire profesionala, aptitudini sociale, onestitate, obiectivitate, deschidere catre dezbateri, initiativa si capacitatea de a duce proiecte la indeplinire, si ca pot reprezenta interesele cetatenilor acestei tari in Parlamentul Romaniei.
Domenii cheie pentru asigurarea bunastarii in tara noastra, precum educatia, sanatatea, infrastructura, justitia au fost prea mult timp ignorate sau pur si simplu batjocorite de clasa politica, iar acest lucru trebuie sa se schimbe. Cum nu mai putem astepta in confortul nostru cotidian sa rezolve altcineva pentru noi aceste probleme, e nevoie de implicarea oamenilor profesionisti si bine intentionati.
Deseori suntem tentati sa privim educatia ca pe un domeniu care adreseaza exclusiv zona de invatamant. Invatamantul joaca un rol cheie mai ales in formarea profesionala a viitoarelor generatii, insa adreseaza prea putin, sau deloc, cultura civica si democratica a cetatenilor. Cu o majoritate formata din politicieni bine intentionati, putem legifera si putem indrepta daunele produse de politicienii de pana acum, insa, fara educarea si angajarea cetatenilor din punct de vedere civic, aceste modificari raman vremelnice, reversibile. Procesul de educatie trebuie sa includa zona civica, asigurand astfel orientarea democratica a tarii si implicit libertatea, si reprezinta cea mai buna garantie de securitate nationala pe termen lung.
O societate democratica, presupune egalitate de sanse, iar in ultimii ani, am observat multe derapaje in acest sens: abuzuri prin care pensiile unor oameni erau “mai egale” decat pensiile altor oameni a caror contributie (financiara sau de alta natura) in societate era superioara, abuzuri in ceea ce priveste imunitatea unor potentiali infractori ascunsi sub demnitatea de parlamentar, abuzul unor oameni in a favoriza angajarea la stat a aparatului de partid si familiile acestora, directionarea resurselor financiare catre firme de partid, etc. Acest gen de abuzuri au putut fi posibile prin modificari preferentiale ale legii, prin ocolirea legii sau prin incalcarea voita a legii (citez: “pentru ca putem”). Egalitatea de sanse implica egalitatea in fata legii si definirea corecta si respectarea legii. Exista in Romania multe legi care nu prevad surse de finantare sau termene bine definite de aplicare a lor, fapt ce le transforma in texte fara valoare. Putem avea un cadru legislativ impecabil, dar in lipsa aplicarii lui, va ramane doar un cadru legislativ care nu produce efecte.
O societate solida, matura, este capabila sa asigure protectie socialacelor aflati in dificultate si este capabila sa le ofere o sansa la normalitate. In Romania, deseori politicile sociale se rezuma la a da bani in modul cel mai direct, celor care nu au, sau a creste pensii si salarii. Insa, cei care necesita cu adevarat protectie sociala, cum este cazul copiilor institutionalizati, persoanelor cu handicap, victimelor violentei de gen, copiilor din mediul rural care adesea nu au acces la educatie de calitate, si lista poate continua, au nevoie de mult mai mult decat sustinere financiara. Pentru a asigura solidaritatea in societatea romaneasca, e nevoie de un cadru legislativ care sa adreseze nevoile reale ale celor in cauza si oferirea de asistenta adaptata nevoilor acestora.
Sunt unul dintre tinerii acestei tari, care datorita unei bune educatii pe care am primit-o am reusit sa-mi asigur un trai decent in mod independent (in mediul privat, prin prisma oportunitatilor oferite de profesia mea), si cu toate acestea am cochetat cu ideea relocarii intr-o tara vest europeana sau chiar peste ocean, avand suficiente oportunitati, date fiind colaborarile mele internationale. Totusi, am ales sa raman in tara, pentru un motiv adesea desconsiderat ca importanta, anume acela ca nicio alta tara nu imi poate da ceea ce imi da Romania: sentimentul de apartenenta, sentimentul de a fi acasa printre cei dragi. Nu mi-am pierdut speranta ca intr-o buna zi, cred eu nu foarte indepartata, Romania va deveni cu adevarat un stat european in care iti doresti sa te intorci si nu-ti doresti sa mai pleci. Nu pot sa nu ma gandesc ca au fost si tineri care au preferat oportunitatile oferite de lumea occidentala in asigurarea traiului sau a unei cariere de succes, si cred ca marea lor majoritate au ramas cu gandul la tara lor natala. Imi doresc sa putem schimba lucrurile si sa transformam Romania intr-o tara care sa le poata oferi celor plecati oportunitatile si mijloacele necesare pentru asigurarea unui trai decent, si sa se intoarca acasa, sa contribuie si ei, ca si noi, la bunastarea societatii romanesti.